Membri ai Transira / TramClub în anul 2006

I-am întâlnit pe Cătălin și pe Ștefan în parcul ce se întinde lateral de Gara de Nord din București. Primul era într-o pauză, al doilea își adusese copiii la joacă. Ascultându-i, cei doi prieteni ai transportului în comun mi-au apărut ca două fețe ale aceleiași pasiuni: Ștefan era omul pragmatic, pentru care suitul și coborâtul din autobuz înseamnă economie de bani și de timp, în timp ce Cătălin era copilul entuziast pe care paznicii de depouri îl alergau cu câinii atunci când îl prindeau că sărise gardul pentru a se uita la troleibuze.

Tinerii știu foarte bine că interesul lor e privit cu o sprânceană ridicată de cei din jur, cărora li s-ar fi părut mai normal ca celor doi bărbați să le placă mașinile Lamborghini: „Rudele, inclusiv nevestele, se uită la noi ca la niște ciudați. Asta e norma societății: bărbatul trebuie să bea bere, să fie pasionat de fotbal și de mașini”, spune Ștefan Pușcașu mai în glumă, mai în serios. Tânărul de 37 de ani nu a întârziat la întâlnirea noastră, chiar dacă a venit cu autobuzul: „Am luat 178 la 11:02 și am ajuns la 11:24. Știam cât face. RATB-ul mă costă 50 de lei pe lună. Dacă luam taxiul mă costa 20 de lei dus-întors”.

Cei doi fac parte din echipa de opt administratori care moderează forumul TramClub, una dintre cele mai mari comunități de români interesați de transportul în comun, închegată în anii 2004-2005. Lunar, pe forum activează în jur de 400-500 de membri, iar în total grupul are 2.100 de persoane înregistrate (90% sunt bărbați).

„Am descoperit ce era în România prin cartea făcută de nemți”

„Avem acoperirea națională cea mai bună. Alte forumuri sunt mai concentrate pe București”, spune Ștefan. Totuși, față de alte forumuri cu zeci de mii de membri dedicate grădinăritului sau animalelor de companie, cel al mijloacelor de transport în comun este destul de firav, crede el: „Noi suntem o nișă foarte mică. Nu e la modă transportul în comun”.

Prin 2004 orbecăiau. Nu aveau informații și nu știau nici de unde să le ia. Cam pe-atunci au descoperit o broșură nemțească despre România, scoasă de o editură din Germania pentru cei pasionați de transportul electric. Ea conținea hărțile rețelelor de tramvai și de troleu din fiecare oraș. „Am descoperit ce era în România prin cartea făcută de nemți”, își amintesc ei. Au văzut că în Slatina existau trolee – ceea ce nu le-ar fi trecut prin minte – și s-au dus să le vadă. Prin 2006 au ajuns să știe tot ce mișcă prin București.

Clubul on-line conține fotografii, hărți, filme și povești legate de tramvaie, autobuze sau trolee. Cătălin Ghiță, de 34 de ani, a pus pe picioare chiar o bibliotecă după ce a scanat sute de pagini de manuale, îndrumare și ghiduri ale traseelor pe care le-a găsit prin anticariate. Așa a ajuns un document vechi de 100 de ani să vadă lumina scanner-ului și să fie accesibil unui cerc mai larg de oameni (memoriul se numește „Chestiunea Tramvaielor Comunale București” și a fost scris de Vintilă Brătianu).

„Mă dau cu autobuzul pentru că e practic”

Cătălin este inginer la departamentul de aprovizionări al CFR și are o slăbiciune pentru mai toate vehiculele vechi: DAC-uri, MAZ-uri, adică bătrânele autobuze care au fost trase pe linie moartă în București.

Dar Ștefan, de profesie inginer de calculatoare, e la polul opus când vine vorba de ele: „Nostalgia după autobuzele astea o asociez cu nostalgia după copilărie. Mulți sunt nostalgici după perioada când erau copii. Altfel, eu sunt super încântat că se aduc cele noi și că am scăpat de jafurile alea”. Cuvântul care îi apare cel mai des pe buze este „practic”. Acesta este și motivul pentru care nu își folosește mașina personală decât dacă se duce să ia „50 de kilograme de apă de la Cora”. Subliniază că familia sa are o mașină (pe care o conduce soția) și că nu e în postura de a zice că strugurii sunt acri.

„Eu nu pot să sufăr mașina. Majoritatea proprietarilor nu înțeleg costurile reale ale mașinii. Nu e doar benzina: sunt revizii, RCA, Casco, sunt costuri uriașe în a avea o mașină personală. Eu mă dau cu autobuzul nu pentru că îmi place, ci pentru că e practic”, continuă el. Când merge la munte alege trenul: „Ăștia micii aleargă prin vagon, fac și nani. În mașină îi pui în scaunele alea și îi legi cu centura și stau două-trei ore în scaun”.

Confundat cu un paparazzo de la „Trădați în dragoste”

Începând cu 2005, Ștefan a fotografiat mai toate autobuzele, tramvaiele și troleele din București, inclusiv tractoarele și camioanele RATB-ului. Spune că „nebunia” i se trage de la microbul colecțiilor, el fiind și colecționar de monede, bilete și abonamente. A pozat toate autobuzele DAC și Ikarus din capitală (retrase acum) și aproximativ 850 din cele 1.000 de vehicule Mercedes Citaro noi: „Le-am făcut în folosul tuturor. Oricine le poate folosi. Tot timpul îmi găsesc pozele de acolo în articole din ziare. Noi le punem la dispoziție gratuit. De la noi de pe forum nu se poate fura nimic. Pentru că totul e gratis”.

În afară de București au fotografiat și autobuze din orașe unde regia de transport le-a dat voie să intre în garaj: „Mă duceam la poartă la depou și vorbeam cu directorul: „Pot să văd ce aveți aici?” Unii ziceau da, alții nu”. În total, au în jur de 10.000 de vehicule pozate: 2.000-3.000 în București, 7.000-8.000 în țară.

Așa au ajuns în atenția șoferilor care îi întreabă mereu de ce le fac poze sau de la ce ziar sunt. „În București s-au obișnuit cu noi. În provincie mai puțin”, zice Ștefan. La un moment dat Cătălin a întâlnit un șofer furios că cineva îi pozează vehiculul, așa că s-a îndreptat cu troleul spre el, ca și cum ar fi vrut să îl calce: „A trebuit să mă feresc. Chiar m-am speriat. Erau și niște moșulici în față care ziceau: „Așa, așa, dă peste pletos””. Misterul șoferului nervos s-a lămurit mult timp după aceea când, într-o zi, soția i-a atras atenția că un șofer se uită insistent la el. Era exact șoferul cu pricina, care a venit să-și ceară scuze și să își explice răbufnirea: „Am crezut că ești de la „Trădați în dragoste””, i-a spus lui Cătălin.


Cătălin Ghiță este pasionat de autobuze de când se știe

Vin americanii. Ca să vadă tramvaie

Față de alte țări, în România sunt puțini fani ai transportului în comun, crede Ștefan. De exemplu, germanii și elvețienii organizează excursii în România pentru a vedea tramvaiele noastre. De fapt, tot ale lor: mai toate orașele de la noi au cumpărat la un moment dat tramvaie la mâna a doua din Occident, în special din Germania. „Acolo sunt oameni la 30-40 de ani care acum 10-15 ani le-au prins în circulație, iar acum le duc dorul. Sunt grupuri care vin și se plimbă ca orice călători obișnuiți”, povestește el.

Anul trecut tânărul a fost ghid pentru un grup de americani de la o asociație de fani ai transportului în comun din Statele Unite (Electric Railroaders' Association). Au venit două-trei săptămâni în România, au închiriat un autocar și s-au plimbat prin toată țara: au stat o zi-două în toate orașele care au transport electric.

„S-au plimbat cu tramvaiul, pe la regiile din orașe, la depou. Asta a fost bucuria lor. Merg în Polonia, în Cuba. Erau pasionați: în fiecare vară alegeau o țară și mergeau cu trenul, cu tramvaiul”, arată Ștefan.

„Călătorii nu mai acceptă să meargă cu orice hârb”

E de părere că transportul în comun din București s-a îmbunătățit foarte mult în ultimii cinci ani. Imediat după '89 a crescut numărul de mașini personale, în timp ce nevoia de transport în comun a scăzut după închiderea multor platforme industriale: zeci de mii de oameni care înainte făceau naveta nu s-au mai urcat în vehicule. Așa că starea rețelelor a început să se înrăutățească an de an. Aceleași tramvaie și autobuze vechi, ce fuseseră fabricate în blocul comunist, traversau bulevardele. Totul a involuat până prin 2005, explică el, după care au început să se cumpere vehicule noi: „Călătorii nu mai acceptă să meargă cu orice hârb”.

Dar asta nu înseamnă că totul e roz: „Problema mare a transportului în comun este cum să îi atragi pe cei cu mașină să se dea cu autobuzele, tramvaiele. În București sunt prea multe mașini pentru prea puține străzi. Ne încurcă și pe noi ăștia cu transportul în comun pentru că se lungesc timpii artificial. În Germania, mijlocul principal de transport e cel comun”, spune Ștefan.

El propune două soluții: morcovul sau bățul. Prima ar însemna ca RATB-ul să promoveze transportul în comun printr-o campanie menită să îi convingă pe posesorii de mașini să nu mai folosească automobilul pentru distanțe scurte sau atunci când se duc la serviciu. A doua presupune creșterea costului unui drum cu mașina astfel încât șoferii să nu mai intre cu mașina în centrul orașului: „E prea ieftin să parchezi. Există parcări gratuite în centru. În Europa civilizată, dacă vrei să duci în centru, plătești. Iar 20-30 de lei pe oră te usucă dacă lași mașina în centru”.


Autobuz Ikarus fotografiat de Cătălin Ghiță

„Trei sferturi din bucureșteni ar merge cu mașina și la chioșcul de ziare”

Alte idei care îi trec prin minte sunt o politică mai dură de ridicat mașina parcată ilegal, înființarea mai multor benzi exclusive de transport public și instalarea unor semafoare corelate care să aprindă lumina verde atunci când un autobuz se apropie de ele.

„Viața ne-o face grea faptul că o bună parte din români nu pot să-și dea fundul jos din mașină. E o insultă să meargă cu autobuzul. Trei sferturi din bucureșteni ar merge cu mașina și la chioșcul de ziare. Și mie îmi spun mulți cunoscuți: „Mamă, da' n-am mai mers cu autobuzul de cinci ani”. Ideea lor e că e plin de aurolaci, că e aglomerație, că sunt hoți. Dar s-au făcut multe. Dacă mâine benzina se face 20 de lei, ei tot o să meargă cu mașina”, crede el.

Mai ales deoarece i se pare că RATB-ul nu este interesat să își mărească numărul de clienți: „Nu am văzut nicio acțiune adresată posesorilor de mașină pe care să-i atragă să folosească RATB-ul. Ca să devină atractiv trebuie să le ofere ceva”.

O altă nemulțumire a băieților este că în multe orașe din România – Constanța, Slatina, Botoșani, Târgoviște - s-au desființat rețelele de tramvai sau de troleibuz, în ciuda faptului că transportul electric este mai puțin poluant. Când s-a anunțat că la Constanța se va desființa tramvaiul, Cătălin s-a dus val-vârtej pe litoral pentru a filma tramvaiul în ultimele sale zile de viață. „O să aibă valoare istorică pentru pasionații care sperăm că vor mai apărea”, spune el.

TramClub, forumul-îndreptar ortografic

Forumul TramClub este unul dintre cele mai vizitate site-uri dedicate transportului în comun, cu aproximativ 1.100 de vizitatori pe zi, potrivit Trafic.ro. Clubul este administrat de opt persoane care iau deciziile prin vot. Inedit față de alte forum-uri este că pe TramClub ești obligat să scrii îngrijit: cu literă mare la început de propoziție, fără greșeli gramaticale, fără jigniri. Cine nu respectă regulile se alege cu mesajul șters și cu un avertisment.